Îl cunoaştem pe Dumnezeu, atunci şi numai atunci când El locuieşte în noi. Când locuieşte în noi îl vedem pe El ca într-o oglindă, atunci când ne observăm și ne cunoaştem pe noi înşine, omul nostru interior. Experienţa noastră personală cu Dumnezeu este calea de a îl cunoaște pe El şi fiecare zi scursă înseamnă o mai bună cunoaştere a Lui. Atunci când Dumnezeu se oglindeşte în noi, El se şi întipăreşte în noi şi noi devenim imaginea Sa. Imaginea lui Dumnezeu nu este dată de instituţiile bisericeşti sau de organizațiile religioase, ci de copii Lui, sfinţii. Dacă Dumnezeu locuieşte în noi, atunci în noi se oglindeşte slava lui Dumnezeu, se întipăreşte Fiinţa Lui, la fel ca şi în Isus (Iisus), Fiul Său. Dacă aş spune de la mine aceste lucruri poate că nu aş fi crezut, dar sunt scrise în Biblie. Pavel a spus că acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar în viitor vom vedea faţă în faţă. (1 Corinteni 13; 12) Oglinda aceasta este în noi, nu în afara noastră şi o avem numai dacă Dumnezeu locuieşte în noi. Prezenţa lui Dumnezeu, care se reflectă în noi, este oglinda în care îl vedem şi îl cunoaştem pe El. Acum vedem în chip întunecos deoarece lumea şi firea noastră pământească ne împiedică să vedem limpede. Noi îl oglindim pe Dumnezeu cu mintea noastră umană, în chip întunecos, dar prezența Lui în noi este vie, adică se poate simți, în inimile noastre. Dacă Dumnezeu nu locuieşte în noi, nu avem această oglindă şi nu îl putem cunoaște pe El în nici un fel, nici măcar în chip întunecos sau neclar, suntem orbi spiritual. Doctrinele și dogmele instituțiilor bisericești sau interpretările pe care acestea le dau Bibliei se contrazic între ele și nu sunt o cale suficientă pentru cunoașterea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu locuiește în noi, nu ne putem vedea nici pe noi, cum suntem în esenţa noastră spirituală şi nici pe Dumnezeu. Ca să vedem cine suntem cu adevărat în cele mai adânci aspiraţii ale noastre, trebuie ca Dumnezeu să locuiască în noi. Ca să locuiască în noi, Dumnezeu trebuie să se nască în noi, adică este necesar ca noi să fim născuţi din nou, din El şi o dată cu naşterea noastră de sus El se întrupează în noi şi noi devenim templele sau trupurile Duhului Sfânt şi împreună Trupul lui Cristos. Ioan 3; 3-5) Trupul unic este făcut din multe trupuri, dar are un singur Duh. Dacă îl căutăm pe Dumnezeu în afara noastră, nu îl vom găsi, decât dacă locuieşte mai întâi în noi. Pavel se referea la aceea că îl vom vedea pe Dumnezeu şi Împărăţia Sa, faţă în faţă. Când îl vom vedea pe Dumnezeu şi Împărăţia Sa faţă în faţă atunci orice întunecime se va risipi şi lumina ne va locui deplin.

 Hristos în noi este speranța mântuirii noastre, deoarece putem să știm că vom fi cu El în veșnicie, numai dacă El este în noi acum. Altfel nu putem avea nici o garanție. Dacă Hristos, prin Duhul Sfânt, nu locuiește în noi, înseamnă că noi nu suntem ai Lui. (Romani 8; 9) Probabilitatea este ca noi să nu fim cu El, adică să nu fim mântuiți, dacă nu suntem ai Lui. Vrem să știm dacă vom fi mântuiți? Atunci trebuie mai întâi să răspundem la întrebarea dacă Hristos locuiește în noi, prin Duhul Sfânt. Acest adevăr nu are a face doar cu Biserica instituțională Penticostală, deoarece el se referă la absolut toți Creștinii, Ortodocși, Catolici, Protestanți, Reformați, Evangheliști, Baptiști și desigur și Penticostali. A fi umplut cu Duhul Sfânt nu înseamnă a bâigui două sau trei cuvinte într-o limbă neînțeleasă de nimeni, așa cum se întâmplă în anumite confesiuni creștine și a pretinde astfel că ești proroc. Nicidecum, deoarece vorbitul în limbi necunoscute, care este un dar al Duhului Sfânt, nu este nici pe departe cel mai relevant dar, atunci când limbile sunt neînțelese, deci nu există nici un motiv pentru care să se abuzeze atât de mult de el. Este darul cel mai ușor de contrafăcut. De ce nu apar vindecări sau alte minuni sau chiar prorocii, cu aceeași frecvență? Acestea sunt mai greu de falsificat.

5 Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.

6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură?

7 Chiar şi lucrurile neînsufleţite care dau un sunet, fie un fluier sau o lăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu lăuta?

8 Şi, dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?

9 Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.

10 Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.

11 Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine. (1 Corinteni 14; 5

18 Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.

19 Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. (1 Corinteni 14; 18-19)

      Acest dar, al vorbitului în limbi a fost folosit la ziua Cincizecimii, dar acolo a fost un semn real pentru necredincioși, căci limbile au fost înțelese de ei. Chiar Pavel susținea că preferă să tacă dacă într-o adunare dacă nu este nimeni care să poată tălmăci o limbă neînțeleasă. A fi umplut cu Duhul Sfânt înseamnă cu mult mai mult decât a repeta două sau trei cuvinte neînțelese, înseamnă a îți schimba natura, prin nașterea din nou, înseamnă a deveni o făptură nouă, înseamnă a manifesta darurile și roadele duhovnicești și mai înseamnă a fi gata să murim pentru aproapele nostru. Rostul pentru care suntem mântuiţi este să devenim, prin adopţie, fraţii şi surorile lui Isus (Iisus). (Romani 8; 29) Prin urmare, rostul existenţei noastre este aceea de a ne ridica la înălţimea plinătăţii staturii lui Hristos. (Efeseni 4; 13)

Dumnezeu nu doreşte să aibă doar un singur Fiu, ci doreşte să aibă mai mulţi şi de asemenea şi fiice şi locuieşte în fiecare din ei. Relaţiile dintre copii lui Dumnezeu nu sunt stabilite de instituţiile bisericeşti, ci sunt stabilite de Duhul Sfânt, care locuieşte în toţi copiii lui Dumnezeu şi fără să fie locuit de Duhul Sfânt nimeni nu este copil al lui Dumnezeu. Degeaba îl numeşti Tată şi te rogi Lui ca unui Tată, tu care nu ai intrat în familia spirituală a lui Dumnezeu şi nu eşti născut din El, căci numai aceia care sunt născuţi din El au un motiv să îl cheme pe El Tată, numai aceia și numai acelea pot intra și pot vedea Împărăția lui Dumnezeu. (Ioan 3; 3-6) Dacă numai pentru ca să îţi meargă bine pe pământ, ca să ai sănătate şi bani şi copii tăi să reuşească în viaţă, crezi tu în Dumnezeu, atunci ai scăpat din vedere partea cea mai importantă, deoarece El doreşte pentru tine mult mai mult decât atât. Dumnezeu doreşte ca tu să fi fiul sau fiica Sa, moştenitorul sau moştenitoarea Lui, bucuria Lui, obiectul dragostei Lui. Dumnezeu doreşte să împartă totul cu tine, să trăiască în tine, să creeze prin tine. Ca să ai toate acestea trebuie să devii copilul Lui, adică să fi născut din El. Numai dacă Dumnezeu locuieşte în noi şi noi în El, avem siguranţa mântuirii deoarece Hristos în noi este nădejdea slavei. (Coloseni 1; 27)